Ai apărat ani la rând o idee, ai recomandat-o prietenilor și ai luat hotărâri importante în numele ei. Când apar motive serioase de îndoială, nu cântărești numai argumentele. În aceeași balanță intră serile petrecute explicând-o și oamenii pe care i-ai convins.
Cu cât ai investit mai mult, cu atât schimbarea pare mai scumpă. Dar costul trecut nu adaugă sprijin adevărului unei convingeri. El explică de ce îți este greu să revii, nu de ce ar trebui să continui. Confundarea acestor întrebări te poate lega de eroare tocmai prin sinceritatea cu care ai susținut-o.
Nu trebuie să numești inutil tot ce ai făcut. O idee abandonată poate să fi deschis întrebări, prietenii sau deprinderi care rămân. Aceste lucruri nu sunt însă o dovadă că ideea trebuie păstrată. Valoarea unui drum și corectitudinea destinației sale nu coincid în fiecare punct.
Poți începe printr-o propoziție limitată: acest argument nu mă mai convinge. Nu ai de rezolvat într-o singură zi întregul trecut. Ai de hotărât dacă următorul pas va fi ales după ceea ce înțelegi acum sau după nevoia ca pașii de până ieri să nu pară niciodată greșiți.
Leave a Reply