Înainte să tai materialul bun, croitorul încearcă forma pe o bucată rămasă de la altă lucrare. Cine privește grăbit vede o amânare. Haina adevărată încă nu există, iar atelierul produce deocamdată ceva ce nu va fi purtat de nimeni pe stradă.
Proba schimbă însă prețul întrebării. O presupunere despre lungime poate fi verificată fără să distrugă stofă scumpă. Cunoașterea are nevoie și de asemenea locuri în care greșeala să poată fi examinată, nu doar suportată. Curajul de a încerca depinde uneori de grija cu care pregătim încercarea.
A verifica pe o bucată mică nu înseamnă a cere certitudine înaintea fiecărui pas. Înseamnă să alegi ce merită aflat devreme. Există îndoieli care se risipesc doar lucrând și altele care cer o probă separată, fiindcă urmările lor ar deveni greu de întors.
Restul de material ajunge poate la coș, dar întrebarea pe care a purtat-o rămâne rezolvată. Nu tot ceea ce contribuie la un lucru trebuie să apară în forma lui finală. Uneori, partea nevăzută a unei reușite este o încercare mică, suficient de atentă încât să ne scutească de o greșeală mare.
Leave a Reply