Ai aranjat toată casa, dar într-un sertar se amestecă baterii, nasturi și o fotografie fără ramă. Îl închizi repede când vin musafiri. Nu pentru că obiectele ar fi rușinoase, ci fiindcă dezordinea lor contrazice persoana organizată pe care te străduiești să o prezinți.
Un spațiu mic ajunge astfel să poarte toate excepțiile de la descrierea ta preferată. În loc să spui că unele lucruri sunt încă nesortate, te temi că ele dezvăluie adevărul ascuns despre întreaga viață. Sertarul primește o putere de diagnostic pe care conținutul lui nu o justifică.
Ordinea poate fi utilă fără să devină examen de caracter. Poți avea nevoie să găsești o baterie și poți decide să faci curat. Altceva este să crezi că ai dreptul să te simți împăcat numai după ce ultimul colț confirmă o imagine fără abateri și fără lucruri rămase în suspensie.
Deschizi sertarul și păstrezi ce folosești. Fotografia poate primi o ramă sau poate rămâne acolo încă o vreme. Nu orice neterminare este un secret despre cine ești. Uneori reprezintă doar o treabă pentru care nu ai avut timp, printre alte treburi care chiar au avut nevoie de tine.
Leave a Reply