În fereastra unui spital se vede lumină, deși strada s-a golit. Mai departe, o brutărie pregătește pâinea pentru dimineață. Noi numim aceste ore odihnă, dar aceeași noapte are alt nume pentru cei care lucrează în ea și ajung acasă când orașul începe să ceară.
Confortul are adesea un orar pe care nu îl consultăm. Vedem produsul gata, telefonul preluat, holul păzit. Ne scapă schimbarea de ritm, masa luată la altă oră, drumul făcut când ceilalți dorm. Niciunul dintre aceste lucruri nu trebuie transformat automat într-o poveste eroică.
Eroizarea poate fi o scuză comodă. Dacă numim sacrificiu frumos ceea ce ar trebui compensat și limitat, admirația lucrează împotriva oamenilor admirați. Recunoștința rămâne cinstită numai dacă permite întrebări despre odihnă, plată și alegerea reală de a accepta asemenea condiții de muncă.
Pâinea caldă poate trezi o mulțumire simplă și o atenție mai exigentă. Cele două nu se exclud. Putem prețui munca făcută în noaptea noastră fără să cerem ca altcineva să își petreacă toate nopțile acolo, pentru ca diminețile noastre să rămână comode.
Leave a Reply