Cauți într-un calendar vechi o zi pe care o consideri importantă. În dreptul ei nu apare nimic. Ai notat plata unei facturi cu o săptămână înainte și o programare banală după aceea. Întâlnirea care avea să îți schimbe viața a trecut fără semn.
Ne așteptăm ca lucrurile decisive să se anunțe. Absența însemnării pare aproape o neglijență a celui care eram. Cum de nu a înțeles? Dar întrebarea îi cere trecutului o cunoaștere pe care numai continuarea o putea aduce. Ziua obișnuită încă nu știa ce urma.
Identitatea povestită are o ordine pe care viața trăită nu o oferă mereu. Alegem începuturi după ce vedem urmările, apoi uităm că am făcut această alegere. Nu este neapărat o falsificare. Devine una atunci când ne imaginăm că am fost dintotdeauna perfect conștienți de propriul drum.
Lași căsuța calendarului goală. Nu trebuie completată retroactiv ca să dovedească importanța zilei. Ea păstrează ceva prețios tocmai prin tăcerea ei: faptul că puteai trăi o schimbare înainte să îi dai un nume și că prezentul poate conține lucruri pe care încă nu le recunoști.
Leave a Reply