Copiii se uită dimineața pe geam, dar curtea rămâne cenușie. Decembrie a venit fără zăpada din desene, iar sărbătoarea pregătită în minte nu găsește decorul așteptat. Adulții spun că mai este timp, deși nici ei nu au de unde ști ce va aduce vremea.
Un anotimp trăit este mereu comparat cu unul imaginat. În acesta din urmă, lucrurile sosesc la momentul potrivit și au culorile cunoscute. Cel real cuprinde ploaie, noroi, frig fără frumusețe. Dezamăgirea arată cât de ușor trecem de la dorință la impresia că lumea a încălcat o înțelegere.
Putem păstra dorința fără să o transformăm în contract. Zăpada ar aduce bucurie unora și dificultăți altora; vremea nu are o singură obligație omenească de îndeplinit. Această observație nu înlătură așteptarea de la fereastră, dar îi schimbă puțin tonul, îi ia aerul de revendicare.
În curtea cenușie încă se poate ieși. Poate jocul va avea altă formă, poate va fi mai scurt și se va termina cu pantofi murdari. Dacă va ninge, bucuria va avea loc atunci. Până atunci, zilele nu trebuie declarate simple repetiții nereușite ale iernii. Ele sunt iarna care a venit, chiar dacă nu seamănă cu cea desenată.
Leave a Reply