Ții ușa pentru cineva aflat încă prea departe. Omul grăbește pasul, aproape aleargă, iar gestul tău politicos îi impune o mică probă de viteză. Zâmbiți amândoi. Nu s-a întâmplat nimic grav, dar buna intenție a produs un efort pe care nu îl prevăzuseși deloc.
Ajutorul are nevoie de măsura situației, nu doar de convingerea celui care îl oferă. Poți face ceva folositor prea devreme, prea insistent sau într-un fel care cere celuilalt să joace rolul beneficiarului recunoscător. Atunci grija devine, fără voie, încă o sarcină pentru el.
Nimeni nu poate calcula perfect fiecare gest. Ar fi absurd să renunțăm la politețe de teama stângăciei. Putem însă observa răspunsul celuilalt și ajusta ceea ce facem, în loc să apărăm cu orice preț imaginea noastră de oameni atenți, generoși și corecți în orice împrejurare.
Data viitoare poate vei lăsa ușa să se închidă încet sau vei aștepta fără să privești insistent. Apropierea dintre oameni are asemenea corecturi mărunte. Respectul nu se află numai în gestul inițial, ci și în libertatea acordată celuilalt de a nu se potrivi imediat cu intenția ta.
Leave a Reply