Vă întâlniți de luni întregi pe scară și vă salutați. Îi știi geaca, orele aproximative de plecare, sacoșa pe care o ține mereu în aceeași mână. Nu îi știi numele. Totuși, când lipsește mai multe zile, scara pare să aibă o mică întrerupere în ritmul ei.
Apropierea nu se măsoară numai prin informațiile pe care le deținem despre cineva. Unele legături sunt făcute din recunoașterea repetată a unei prezențe. Omul acela îți este familiar fără să îți fie intim, iar această distanță poate fi plăcută tocmai fiindcă nu cere explicații.
Curiozitatea poate deschide o conversație, dar nu are drept automat asupra unei vieți. Faptul că împărțiți un perete nu vă obligă să împărțiți confesiuni. Există o vecinătate bună în care ajutorul rămâne posibil, iar discreția nu este confundată cu răceala sau cu lipsa de interes.
Când revine, îi spui bună seara și poate întrebi dacă are nevoie să îi ții ușa. Nu afli neapărat unde a fost. Scara își reia mersul obișnuit, iar tu accepți să cunoști un om și prin felul atent în care îi lași viața, în mare parte, necunoscută.
Leave a Reply