Există un cuvânt pe care îl cauți toată viața și nu-l găsești. Nu e un cuvânt rar, nici unul complicat. E cuvântul care ar spune exact ceea ce simți, exact ceea ce ești — și care încă nu a fost inventat, sau pe care nu l-ai găsit.
Uneori, „de ce?” este numele pe care îl dăm acestui cuvânt lipsă. Întrebarea stă în locul cuvântului care ar fi trebuit să fie acolo. De aceea întrebarea rămâne deschisă: pentru că numește un gol, nu un conținut.
Fiecare limbă are cuvinte care lipsesc. Sunt experiențe pentru care încă nu s-a găsit numele. Iar sarcina noastră, uneori, nu este să răspundem, ci să căutăm cuvântul — sau să acceptăm că nu există încă.
Cuvântul care lipsește nu este un eșec al limbii, ci o dovadă a ei. O limbă vie are mereu loc pentru cuvinte noi. Iar întrebarea „de ce?” este, poate, chiar acel loc gol — spațiul lăsat liber pentru cuvântul care va veni.
Lasă un răspuns