Unele cuvinte poartă mai mult decât sensul lor de dicționar. Ele poartă o istorie, o filosofie, o întreagă viziune despre lume, ascunsă în rădăcinile lor.
„Musai” este un astfel de cuvânt: în el stă „trebuie să fie” — necesitatea. „Mulțumesc” poartă în el „mulțumire” — pacea. „Recunoștință” poartă în ea actul de a recunoaște — a vedea din nou ceea ce ai primit.
Când folosim aceste cuvinte, folosim mai mult decât credem. Ele nu sunt simple etichete; sunt mărturii ale modului în care înaintașii noștri au înțeles lumea. Fiecare astfel de cuvânt este o formulă compactă, o lecție de filosofie ascunsă în trei silabe.
Poate că de aceea limba este mai mult decât un instrument. Este o moștenire de înțelegeri. Iar cei care o vorbesc cu atenție descoperă, sub cuvinte, gândurile celor care au gândit înaintea lor.
Lasă un răspuns