„De ce?” se poate spune în orice limbă — „why”, „warum”, „pourquoi”, „perché”. Și totuși, într-un anume sens, „de ce” nu se traduce niciodată.
Pentru că întrebarea cea mai adâncă nu este făcută din cuvinte, ci din locul din care întrebi. Cuvintele se pot traduce; locul nu. Un „de ce” spus din limba maternă nu este același lucru cu un „de ce” tradus dintr-o limbă străină, chiar dacă sună identic.
Există un sens în care fiecare întrebare adevărată este intraductibilă. Nu pentru că ar fi prea complicată, ci pentru că este prea personală. Ceea ce se poate traduce pe de-a-ntregul a încetat deja să mai fie al tău.
De aceea, atunci când ne punem întrebările cele mai adânci, nu căutăm traducerea potrivită. Căutăm limba în care întrebarea este originală. Și acea limbă, pentru fiecare dintre noi, este una singură.
Lasă un răspuns