Doi prieteni se ceartă dacă un gest a fost curajos. Unul numește curaj asumarea unui risc, celălalt cere ca riscul să fi avut un rost. Exemplele se înmulțesc, dar fiecare este primit după o regulă diferită, pe care nimeni nu a pus-o încă pe masă.
Uneori dezacordul privește mai întâi folosirea unui cuvânt. Dacă nu observăm asta, schimbăm argumente care trec unele pe lângă altele. Fiecare crede că celălalt refuză un caz evident, când de fapt îl măsoară printr-o altă înțelegere a termenului de la care a început discuția.
Lămurirea sensului nu rezolvă neapărat totul. După ce definițiile devin vizibile, poate rămâne întrebarea care este mai potrivită și de ce. Dar disputa nu mai trebuie să poarte masca unei neînțelegeri despre fapte. Putem spune că recunoaștem riscul și că discutăm despre condițiile în care merită numele de curaj.
Poate nu veți alege aceeași definiție. Veți putea totuși înțelege ce aprobă și ce respinge fiecare. Uneori progresul unei conversații constă în a afla că nu privea exact întrebarea pe care o credeați comună, iar de acolo poate începe o discuție care nu mai risipește aceleași exemple.
Leave a Reply