Ți se spune mereu că ești omul pe care te poți baza. La început, auzi în această frază o recunoaștere. Mai târziu, când ai nevoie să refuzi o sarcină, aceeași laudă îți revine în minte ca o obligație pe care nu ai semnat-o niciodată.
O reputație bună poate cere întreținere la fel de apăsătoare ca una rea. Te temi să nu dezamăgești o imagine care a început să lucreze în locul tău. Accepți încă o urgență, nu pentru că poți, ci pentru că altfel ceilalți ar trebui să își revizuiască povestea.
Încrederea matură lasă loc limitelor. Ea se sprijină pe faptul că promisiunile sunt reale, nu pe disponibilitatea fără sfârșit a celui care le face. Dacă un singur refuz anulează ani de seriozitate, relația cerea probabil supunere, chiar dacă folosea un vocabular admirativ.
Poți spune că de data aceasta nu vei prelua sarcina și să lași propoziția să existe fără un lung proces de apărare. Poate că cineva va fi nemulțumit. În schimb, cei care vor rămâne vor putea avea încredere într-un om cu limite cunoscute, nu într-o promisiune imposibilă de disponibilitate.
Leave a Reply