Ai încercat trei locuri de muncă și niciunul nu a venit cu senzația limpede că acesta îți este rostul. Îți faci treaba, înveți, uneori te bucuri. În jur, oamenii povestesc despre vocație ca despre o recunoaștere instantanee, iar normalitatea zilelor tale începe să pară o lipsă.
Povestea chemării bruște are farmecul ei: scurtează îndoiala și dă trecutului o direcție. Dar poate ascunde felul lent în care o activitate devine importantă. Revii la ea, îți pasă de rezultat, descoperi că anumite dificultăți merită efortul pe care alte ocupații nu ți-l cer.
Alegerea unei profesii nu trebuie confundată cu descoperirea unui destin gata scris. Putem participa la formarea dorinței prin practică. Asta nu înseamnă că orice muncă ni se va potrivi dacă insistăm suficient, ci că unele potriviri nu pot fi cunoscute înainte de experiență.
Poate nu vei putea numi ziua în care ai ales. Vei observa doar că anumite întrebări te urmăresc și după program, fără să te golească. În loc să aștepți o certitudine spectaculoasă, poți lua în serios această atenție care revine. Uneori o vocație se conturează în felul în care continui.
Leave a Reply