Nu putem păși de două ori în același râu, spunea Heraclit. La fel, nu putem pune de două ori același „de ce”. Întrebarea pe care o pui acum nu este aceeași cu cea pe care o puneai o clipă în urmă — chiar dacă sună la fel.
Fiecare „de ce” este legat de clipa în care apare. El poartă în el tot ce s-a întâmplat între timp: tot ce ai înțeles, tot ce ai pierdut, tot ce s-a schimbat în tine. De aceea, „de ce”-ul de mâine va fi altul, chiar dacă cuvintele rămân aceleași.
Asta înseamnă că identitatea noastră nu este un lucru fix, ci o întrebare care se renaște în fiecare clipă. Nu suntem același „de ce” de-a lungul vieții; suntem un șir nesfârșit de „de ce”-uri, fiecare nou.
Și poate că aici este libertatea: pentru că fiecare clipă ne dă un „de ce” nou, nicio clipă nu ne condamnă la cel vechi. Întrebarea moare și renaște odată cu noi.
Lasă un răspuns