Înainte de ziua de naștere, cineva întreabă ce ai vrea să primești. Răspunsul întârzie fiindcă numărul care urmează te preocupă mai mult decât cadoul. Te gândești la lucrurile pe care le credeai deja rezolvate la această vârstă și la distanța dintre plan și prezent.
Aniversarea adună viața într-o singură cifră. Cifra este corectă, dar comparațiile lipite de ea nu sunt neutre. Ele vin din așteptări vechi, din traseele altora, dintr-o imagine a maturității în care surprizele ar fi trebuit să dispară după un anumit prag.
Unele regrete au obiect și merită ascultate. Poate o decizie chiar a fost amânată prea mult. Dar bilanțul devine nedrept când numără numai realizările vizibile și ignoră ceea ce a cerut timp fără să producă o diplomă, o casă ori o veste ușor de spus la masă.
Nu ești obligat să iubești cifra nouă. Poți să sufli în lumânări cu sentimente amestecate și să alegi o dorință modestă. Aniversarea nu este ședința în care trebuie să justifici existența anului trecut. Poate fi și o zi în care cineva îți pune o felie de tort în farfurie înainte ca tu să fi rezolvat problema vârstei.
Leave a Reply