Ai o veste bună și știi că prietenul tău trece printr-o perioadă grea. Deschizi conversația, apoi ștergi mesajul. Nu vrei să îl rănești. Dar, după câteva zile, tăcerea începe să semene cu o presupunere despre el: că nu ar putea primi nimic bun din viața ta.
Tactul cere atenție la moment, nu dispariția bucuriei. Dacă ne ascundem complet reușitele față de cei încercați, îi putem izola într-o lume alcătuită numai din probleme. Ei nu mai participă la viața noastră, fiindcă noi hotărâm dinainte ce sentimente le sunt accesibile în acea perioadă.
Pe de altă parte, sinceritatea nu justifică orice revărsare. Poți întreba dacă este un moment potrivit să povestești și poți evita comparațiile. Nu trebuie să ceri entuziasm ca dovadă de prietenie. Vestea ta și oboseala lui pot sta în aceeași conversație fără ca una să fie declarată lipsă de considerație față de cealaltă.
Poate că va zâmbi puțin și va spune că se bucură pentru tine, apoi va tăcea. Poate că va dori toate detaliile. Lasă-i posibilitatea să aleagă. Grija nu constă numai în ceea ce reții, ci și în încrederea că omul din fața ta poate răspunde altfel decât ai prevăzut.
Leave a Reply