Deschizi din nou dosarul unui proiect care nu mai înaintează. Ai schimbat planul, ai cerut ajutor, ai încercat încă o dată. Acum lucrezi mai ales ca să nu spui că ai renunțat. Activitatea continuă, dar legătura ei cu scopul inițial a devenit greu de recunoscut.
Perseverența primește laude fiindcă multe lucruri bune au nevoie de timp. Totuși, durata unui efort nu îl justifică singură. Putem rămâne credincioși unei imagini despre caracterul nostru și tot mai puțin atenți la realitatea pentru care pretindem că lucrăm cu atâta hotărâre.
Există o deosebire între a abandona la prima dificultate și a opri o încercare după ce i-ai verificat condițiile. A doua alegere poate cere mai multă răspundere decât continuarea. Trebuie să explici costuri, să închizi promisiuni și să accepți că unii vor numi slăbiciune o judecată pe care nu o cunosc.
Dosarul poate fi închis cu o notă clară despre ce nu a funcționat și ce rămâne de făcut pentru cei afectați. Nu ai nevoie să numești oprirea victorie. Ajunge să fie o decizie onestă, care nu consumă încă un an doar pentru a proteja povestea că tu nu te dai niciodată bătut.
Leave a Reply