Afacerea s-a închis, iar cineva te întreabă ce ai învățat din experiență. Întrebarea vine prea repede: încă returnezi echipamente și calculezi datorii. Simți că trebuie să oferi o lecție pentru ca pierderea să devină acceptabilă în conversație, ca și cum un eșec fără învățătură ar fi încă o greșeală.
Unele încercări ne învață ceva clar. Altele lasă mai întâi confuzie, oboseală și câteva probleme practice. Nu există o obligație de a transforma imediat fiecare pierdere într-un câștig interior. Această grabă poate ascunde chiar lucrurile pe care ar trebui să le examinăm cu răbdare.
A analiza un eșec înseamnă să cauți cauze și posibilități de reparare, nu să îi atribui un scop binevoitor. Poate ai ales prost, poate condițiile s-au schimbat, poate ambele. O explicație exactă poate rămâne dureroasă fără să fie inutilă și fără să ofere o poveste frumoasă despre creștere.
Deocamdată poți răspunde că nu știi încă ce ai învățat. Știi ce datorezi și ce ai nevoie să închei. Lecția, dacă va exista, poate veni mai târziu. Până atunci, ai dreptul să tratezi eșecul ca pe un eveniment care cere muncă și sprijin, nu ca pe un profesor pe care ești obligat să îl lauzi.
Leave a Reply