Curentul se oprește în timp ce cauți ceva prin casă. Mâna apasă din obișnuință încă un întrerupător, ca și cum altă cameră ar putea negocia separat cu întunericul. Apoi cauți lanterna. Lucruri pe care le foloseai fără să le privești devin, deodată, probleme foarte concrete.
Confortul ne lasă să uităm câte legături susțin o seară simplă. O lumină aprinsă pare o proprietate a casei, deși depinde de o lume întreagă aflată în afara ei. Întreruperea aduce dependența la vedere, fără să o creeze în acel moment și fără să îi explice toate cauzele.
Ar fi nedrept să transformăm orice pană într-o invitație poetică la liniște. Pentru unii, lipsa curentului poate aduce pericole reale. Chiar și când urmările sunt mici, iritarea are rostul ei. Nu trebuie să numim bine ceea ce ne împiedică pentru a observa ce ne arată despre viața obișnuită.
Aprinzi lanterna și verifici dacă vecinul are nevoie de una. Atât poți face acum. Când lumina revine, camera își recapătă simplitatea aparentă. Poate vei păstra totuși, alături de bateriile de rezervă, o înțelegere mai exactă a lucrurilor pe care independența ta se sprijină zilnic.
Leave a Reply