După luni de șantier, casa este din nou locuibilă. Mai lipsește o plintă, o ușă se închide greu, iar într-un colț vopseaua arată diferit. La întrebarea dacă ai terminat, răspunzi automat că nu. Între timp, mănânci, dormi și primești oameni în acele camere aproape gata.
Unele proiecte nu au o linie finală clară. Se pot îmbunătăți mereu, iar fiecare rezultat scoate la vedere o altă posibilitate. Dacă locuirea începe numai după ultima corectură imaginabilă, ea se amână la nesfârșit. Casa devine un obiect de perfecționat înainte să poată fi acceptată ca loc.
Există reparații necesare pentru siguranță și există preferințe care pot aștepta. Deosebirea merită făcută precis, fără romantizarea defectelor. O priză periculoasă cere intervenție. O nuanță care nu arată exact ca în mostră nu trebuie să anuleze toate serile pe care camera le poate primi deja.
Poți spune că partea importantă s-a încheiat și să păstrezi o listă scurtă cu ce rămâne. Astfel, fiecare detaliu își recapătă dimensiunea, în loc să împrumute greutatea întregului proiect. Când așezi masa pentru musafiri, nu îi inviți într-o promisiune despre o casă viitoare. Îi primești în casa care există, unde se mai lucrează, dar unde viața a început.
Leave a Reply