Pui geanta pe scaunul alăturat într-un tren aproape gol. La următoarea stație urcă mai mulți călători, dar o lași acolo. Dacă cineva va cere locul, o vei lua imediat. Între timp, obiectul tău spune în locul tău că spațiul are deja un ocupant.
Nu interzici nimănui să se așeze, însă transferi asupra altuia obligația de a cere. Pentru tine este un confort mic; pentru el poate fi încă o negociere într-o zi obositoare. Lucrurile noastre au uneori puterea de a formula pretenții pe care noi nu le-am rosti direct.
A deține un bagaj nu înseamnă a deține și locul unde l-ai așezat temporar. Diferența este ușor de înțeles, mai greu de respectat când nimeni nu protestează. Tăcerea celorlalți poate fi răbdare, timiditate sau simpla preferință de a nu începe o discuție cu un străin.
Ridici geanta înainte să fii rugat și o pui lângă picioare. Cineva se așază, poate fără să îți mulțumească. Nu a primit un dar personal. A găsit disponibil un loc comun, iar tu ai încetat să îi ceri, printr-un obiect, să demonstreze că are nevoie de el.
Leave a Reply