La mutare rămâne mereu o cutie fără nume potrivit. În ea intră cabluri, o farfurioară, acte care nu par urgente, lucruri găsite prea târziu pentru celelalte categorii. O scrii simplu: diverse. Apoi o duci în casa nouă, unde poate va rămâne închisă mai mult decât toate celelalte.
Inventarul unei locuințe nu coincide cu inventarul nevoilor tale. Unele obiecte au fost păstrate din inerție, altele dintr-o prudență justificată. Despărțirea de ele cere judecăți mici, repetate, iar oboseala poate face mai ușoară transportarea decât decizia de a păstra sau de a da mai departe.
Nu există o superioritate morală garantată nici în puținătatea lucrurilor, nici în păstrarea lor. O casă rară poate fi liberă sau săracă; una încărcată poate fi primitoare sau greu de locuit. Contează ce relație îți permit obiectele cu spațiul și câtă muncă îți cer în schimbul folosului lor.
Deschizi cutia într-o seară obișnuită, fără ambiția de a deveni alt om. Poți hotărî doar pentru primele câteva lucruri. Casa se așază și prin aceste decizii lipsite de spectacol, când ceea ce ai adus cu tine trebuie să primească un loc real sau o ieșire cinstită.
Leave a Reply