Diploma stă într-un sertar, sub garanția frigiderului. Ai învățat ani întregi pentru ea, iar acum lucrezi într-un domeniu care nu îi folosește numele. La întâlnirile de familie, cineva întreabă încă dacă nu îți pare rău că ai pierdut atâta vreme pregătindu-te pentru altceva.
Întrebarea presupune că educația primește sens numai când se transformă în ocupația prevăzută. Dar anii aceia pot rămâne în felul în care verifici o informație, observi o contradicție sau suporți o problemă dificilă. Nu toate urmările unei alegeri poartă aceeași denumire cu începutul ei.
Există și pierderi reale: bani cheltuiți, speranțe nepotrivite, posibilități închise. Nu trebuie să le numim câștiguri ca să ne permitem o schimbare. Putem recunoaște costul unui drum fără să continuăm pe el doar pentru a demonstra că prețul plătit a fost justificat.
Poate că diploma va rămâne în sertar. Acolo nu este neapărat un reproș, ci urma unei versiuni a viitorului pe care ai luat-o cândva în serios. A-i respecta trecutul nu cere să îi cedezi toate diminețile care urmează. Poți continua să înveți fără să îi datorezi aceeași destinație.
Leave a Reply