Unul spune că vrea să ajungă devreme acasă și se gândește la o seară liniștită în doi. Celălalt aude același lucru și își imaginează liniștea unei camere separate, fără conversație. Mai târziu, amândoi sunt dezamăgiți de o promisiune pe care niciunul nu știa că a făcut-o.
Cuvintele familiare sunt uneori cele mai puțin cercetate. „Acasă”, „împreună”, „odihnă” par clare tocmai fiindcă le folosim zilnic. Dar ele poartă obiceiuri și așteptări diferite. Putem rosti aceeași propoziție și putem vedea două seri care nu seamănă aproape deloc una cu cealaltă.
Neînțelegerea nu dovedește neapărat lipsa iubirii sau a atenției. Arată uneori că un cuvânt comun a ascuns două înțelesuri particulare. Dacă transformăm imediat diferența într-un reproș, ratăm șansa de a afla ce aștepta fiecare. Discutăm despre cine a stricat seara înainte să aflăm ce seară credea fiecare că începe.
O întrebare concretă, pusă devreme, poate face mai mult decât o definiție lungă: ai vrea să mâncăm și să vorbim sau ai nevoie să stai singur? Nu garantează potrivirea dorințelor. Le face însă vizibile, astfel încât niciunul să nu fie judecat pentru încălcarea unui acord construit doar în mintea celuilalt, sub adăpostul aceluiași cuvânt.
Leave a Reply