Două mere de același soi au gusturi diferite. Unul este făinos, celălalt încă tare, deși eticheta de pe lădiță le adună sub același nume. La masă, o categorie utilă își arată limita fără să devină, prin aceasta, inutilă sau înșelătoare pentru cel care o folosește.
Clasificăm ca să ne orientăm. Fără categorii, fiecare lucru ar cere un început complet. Dar numele comun poate produce așteptarea că toate exemplarele sunt interschimbabile. Când așteptarea nu se confirmă, suntem tentați să acuzăm excepția în loc să ajustăm ceea ce credeam că promite categoria.
A observa un lucru înseamnă să îl vezi și prin ceea ce are în comun cu altele, și prin diferența lui. Nici eticheta singură, nici impresia izolată nu sunt suficiente. Prima poate ascunde particularul; a doua poate pierde tocmai comparația care face particularul inteligibil.
Poți păstra numele soiului și, totodată, să guști înainte să hotărăști ce vei găti. Această combinație de încredere și verificare este mai puțin comodă decât o regulă universală. Dar lasă loc lucrurilor să fie mai precise decât cuvintele noastre despre ele, fără să ne oblige să renunțăm la cuvinte.
Leave a Reply