Un om care repară foarte bine instalații începe să vorbească despre orice subiect cu aceeași autoritate. Cei care i-au văzut munca îl ascultă cu respect. Competența lui este reală, însă încrederea câștigată într-un domeniu se deplasează aproape pe nesimțite către afirmații care cer cu totul alte dovezi.
Este firesc să apreciem judecata cuiva care ne-a ajutat. Dificultatea apare când aprecierea persoanei ține locul evaluării fiecărei afirmații. Un bun profesionist poate fi un observator atent în afara meseriei sale, dar acest lucru trebuie arătat, nu dedus numai din calitatea reparațiilor pe care le face.
La fel de important este ce face expertul cu prestigiul său. Poate spune unde se oprește pregătirea lui, poate separa o bănuială de un lucru verificat. O asemenea delimitare nu micșorează neapărat încrederea. Ea arată că autoritatea nu este folosită ca permis general pentru a transforma orice impresie în concluzie.
Putem păstra respectul și putem suspenda acordul. Nu este nevoie să declarăm omul nepriceput fiindcă a greșit în altă parte, nici să îi apărăm fiecare vorbă ca să îi recunoaștem meseria. Cunoașterea are hotare, iar relația cu un om devine mai dreaptă când nu îi cerem să fie competent dincolo de ele.
Leave a Reply