La ora cinci este deja întuneric, iar geamul reflectă camera în locul străzii. Vara, la aceeași oră, ziua părea încă larg deschisă. Acum casa se închide mai devreme în jurul oamenilor, iar gândurile pe care mișcarea le amâna găsesc mai mult loc la masă.
Iarna este uneori lăudată pentru liniștea ei, dar liniștea nu se împarte egal. Pentru unii înseamnă odihnă; pentru alții, izolare sau costuri greu de dus. A numi anotimpul profesor de interioritate poate ascunde tocmai condițiile concrete în care fiecare trebuie să îl trăiască.
Putem totuși întreba ce ritm ni se potrivește fără să facem din frig o lecție obligatorie. Unele zile cer mai puține planuri seara. Altele cer o ieșire pregătită din timp, ca întunericul să nu devină singurul organizator al vieții. Retragerea aleasă și închiderea suportată nu sunt același lucru.
Aprinzi o lampă, tragi perdeaua sau telefonezi cuiva. Gestul potrivit nu este dictat de o poezie despre anotimpuri. El răspunde felului în care se simte această seară pentru tine. Iarna poate rămâne grea, fără ca tu să fi ratat presupusa ei înțelepciune; uneori este suficient să faci camera puțin mai ușor de locuit.
Leave a Reply