În agenda telefonului apare numele cuiva care a murit. Nu ai căutat contactul; a apărut când scriai alt nume. Pentru o clipă, posibilitatea apelului și imposibilitatea răspunsului stau una lângă alta, despărțite doar de un buton care încă funcționează fără să știe nimic.
Obiectele digitale nu înțeleg absența. Ele păstrează aceeași invitație la continuare, iar această indiferență poate răni într-un fel foarte precis. Viața tehnică a unui număr merge înainte după ce legătura pentru care îl păstrai nu mai poate avea forma de odinioară.
Ștergerea contactului nu este echivalentă cu uitarea, după cum păstrarea lui nu dovedește singură fidelitate. Sunt gesturi prin care fiecare încearcă să facă loc unui fapt greu de cuprins. Nu există o zi universal potrivită pentru ele și nici o ordine care să măsoare corect apropierea.
Poți închide agenda fără să hotărăști astăzi. Numele nu îți cere un verdict. Ceea ce a fost între voi nu încape în starea unui contact, activ sau șters. Mai târziu vei putea alege ce faci cu numărul; până atunci, întâlnirea neașteptată cu el poate rămâne doar acel minut în care absența a devenit din nou foarte concretă.
Leave a Reply