La interviu ești întrebat unde te vezi peste câțiva ani. Ai vrea să răspunzi că într-o muncă făcută bine, cu un salariu suficient și seri libere. Totuși, cauți o formulare mai ambițioasă, fiindcă liniștea pare prea puțin spectaculoasă pentru a fi primită ca un proiect serios.
Am ajuns uneori să tratăm cariera ca pe singurul loc în care omul trebuie să își dovedească creșterea. Un post care nu pregătește alt post pare o stagnare. Dar o viață poate avea mișcare în relații, în învățare sau în grijile asumate dincolo de program.
A dori stabilitate nu este totuna cu a refuza orice efort. Poți lua munca în serios fără să îi ceri să devină povestea principală despre tine. Diferența contează mai ales când promovarea ar solicita renunțări pe care nimeni din exterior nu le poate cântări corect.
Un răspuns sincer la interviu poate costa o oportunitate și poate evita o nepotrivire. Nu orice organizație va accepta această măsură a suficienței. Totuși, merită să o cunoști tu înainte să o ascunzi: altfel vei urca spre o viață pe care nu ai dorit-o, doar fiindcă urcarea părea obligatorie.
Leave a Reply