O pasăre se așază pe cablul din fața ferestrei în timp ce aștepți să fiarbă apa. Stă puțin, își schimbă poziția și zboară. Întâmplarea nu îți transmite nimic precis. Nu este un semn că ziua va fi bună, nici un răspuns la gândul pe care îl aveai.
Cu toate acestea, a fost bine să o vezi. Există întâlniri care ne bucură tocmai fiindcă nu au fost organizate pentru noi. O altă viață își urmează treburile, iar pentru o clipă lumea încetează să fie numai fundalul preocupărilor noastre, atât de convingătoare când rămân singure.
A fi recunoscător nu înseamnă să revendici acea viață ca spectacol. Pasărea nu îți datorează să revină, să cânte sau să se lase fotografiată. Dacă păstrăm distanța dintre bucuria primită și dreptul presupus asupra sursei ei, atenția noastră poate rămâne mai puțin posesivă și mai răbdătoare.
Apa fierbe, te întorci spre aragaz. Cablul gol nu anulează întâlnirea. Poți continua dimineața fără să încerci să o prelungești cu forța, mulțumit că ceva a trecut prin câmpul tău vizual fără să fie obligat să intre și în planurile tale pentru acea zi.
Leave a Reply