Numele tău este pe o listă de așteptare pentru un atelier. Nu ai fost respins, dar nici nu poți face planuri sigure. Verifici mesajele mai des decât ar cere situația. O posibilitate încă nehotărâtă ocupă în ziua ta mai mult spațiu decât multe lucruri deja reale.
Așteptarea condiționată are această putere: te ține disponibil pentru ceva ce poate nu va veni. Nu îți cere prezența, însă îți influențează absențele. Refuzi poate o altă invitație, amâni o hotărâre și începi să trăiești ca și cum un răspuns străin ar trebui să dea voie zilei să pornească.
Disponibilitatea are rost până la un punct. După acel punct, ea poate deveni o cedare a timpului propriu fără un acord limpede. A pune o limită nu înseamnă că posibilitatea nu contează, ci că viața care o așteaptă contează de asemenea și nu poate rămâne suspendată oricât.
Hotărăști până când păstrezi loc liber în program. Răspunsul poate sosi după aceea, spre bucuria sau dezamăgirea ta. Nu vei controla lista. Vei fi ales însă cât din prezent ești dispus să îi împrumuți, iar restul zilei va putea începe fără aprobarea ei.
Leave a Reply