Mesajul începe politicos și se termină cu alegerea unui alt candidat. Recitești fraza despre profilul potrivit și încerci să ghicești ce anume a lipsit la tine. Interviul a durat puțin, dar verdictul pare să se întindă asupra tuturor anilor pe care i-ai pus în dosar.
Selecția profesională produce o asimetrie: organizația compară câteva informații cu o nevoie particulară, iar candidatul așteaptă adesea confirmarea unei întregi pregătiri. De aceea, un răspuns administrativ poate fi trăit ca o judecată existențială, deși cei care l-au trimis nu te cunosc suficient pentru o asemenea judecată.
Poate ai fost insuficient pregătit pentru acel post. Poate altcineva avea o experiență mai apropiată. Poate procedura a fost imperfectă. Fără informații, nici condamnarea de sine, nici acuzația sigură nu sunt concluzii solide. Poți cere un răspuns mai precis și poți cerceta ceea ce depinde de tine.
Apoi trebuie trimisă, poate, o nouă candidatură. Gestul nu cere să crezi că ești candidatul ideal pretutindeni. Cere doar să nu transformi o ușă în singura instanță capabilă să îți stabilească viitorul. Refuzul oferă o informație dureroasă despre o întâlnire; restul biografiei nu încape în câteva rânduri standardizate de la sfârșitul ei.
Leave a Reply