Un scaun a fost mutat din locul lui și dimineața pare, pentru câteva secunde, greșită. Ocolești masa altfel. Mâna caută un spătar care nu mai este acolo. Abia această mică încurcătură îți arată cât din viață se desfășura fără instrucțiuni rostite.
Obiectele ne ajută să locuim printr-o înțelegere tăcută, făcută din repetări. Nu trebuie să decizi mereu unde te așezi sau în ce direcție întinzi brațul. O parte din libertatea zilei vine tocmai din aceste lucruri pe care nu mai e nevoie să le hotărăști.
Totuși, obișnuința poate ajunge să pară o lege a lumii. Te irită mutarea fiindcă o simți ca pe o dezordine, deși altcineva a făcut astfel loc luminii. Ceea ce pentru tine era firesc putea fi, pentru el, un obstacol suportat zilnic.
Înainte să pui scaunul înapoi, merită să privești camera din nou. Poate îl vei muta tot acolo. Dar hotărârea va avea acum în ea și posibilitatea celuilalt aranjament, iar casa nu va mai fi confundată atât de ușor cu felul în care ai găsit-o ieri.
Leave a Reply