Doi specialiști discută un caz folosind un termen pe care ceilalți nu îl cunosc. Pentru ei, cuvântul economisește explicații lungi și păstrează o distincție importantă. Pentru persoana despre care vorbesc, același cuvânt poate suna ca o ușă închisă, mai ales dacă decizia o privește direct și urmează să fie luată imediat.
Limbajul tehnic nu este prin natura lui o formă de aroganță. Unele lucruri cer nume precise, iar traducerea lor în cuvinte obișnuite poate pierde diferențe necesare. Problema începe când precizia dintre cunoscători este folosită ca motiv pentru a nu explica nimic celui care trebuie să suporte consecințele discuției lor.
Explicația nu trebuie să reproducă o întreagă pregătire profesională. Trebuie să ofere suficient sens pentru întrebările și alegerile relevante ale interlocutorului. A înțelege ce ți se propune nu înseamnă a pretinde că poți înlocui expertul. Încrederea și participarea pot coexista, dacă expertiza nu cere supunere față de fiecare cuvânt neînțeles.
Un bun cunoscător își poate păstra termenul și poate construi lângă el o explicație. Dacă ea cere timp, acel timp face parte din întâlnire, nu este o favoare acordată din răbdare. Competența devine mai folositoare când îi permite celui neinstruit să pună o întrebare mai bună decât cea cu care a venit.
Leave a Reply