Ai ajuns mai devreme la o întâlnire și descoperi trei minute fără destinație. Telefonul este aproape, dar pentru o clipă nu îl scoți. Pe trotuarul opus, cineva își leagă șiretul. Nu există nimic spectaculos de observat și tocmai asta face intervalul neobișnuit.
Suntem obișnuiți să tratăm spațiile mici dintre activități ca pe niște greșeli de organizare. Le umplem înainte să apuce să capete contur. O zi poate deveni astfel foarte bine folosită și, în același timp, greu de amintit ca experiență proprie, dincolo de ce am rezolvat.
A lăsa un interval gol nu înseamnă că timpul este prețios numai atunci când nu faci nimic. Munca, grija și distracția au locul lor. Deosebirea este între un gest ales și unul pornit doar pentru că absența unui gest ne face să ne simțim inutili.
Cele trei minute nu vor schimba întreaga zi. Poate nici nu vor fi liniștite. Vei auzi traficul și îți vei aminti o problemă. Totuși, întâlnirea care urmează nu va înghiți cu totul timpul dinaintea ei. Vei fi stat puțin acolo, fără să transformi așteptarea într-o altă sarcină de îndeplinit.
Leave a Reply