Pe scara blocului miroase a apă cu detergent. Cineva a terminat de spălat înainte să cobori, iar tu cauți cheile și pășești pe lângă găleată. Curățenia are această ciudățenie: reușește tocmai când urmele muncii dispar, lăsând impresia că locul a fost mereu așa.
Murdăria ne atrage atenția imediat. Absența ei rareori ne face să întrebăm cine a venit mai devreme. Ajungem astfel să cunoaștem oamenii prin greșelile lor, în timp ce ceea ce fac bine se amestecă în decorul vieții noastre obișnuite și devine aproape anonim.
Un salut nu înlocuiește salariul, iar o vorbă frumoasă nu justifică o sarcină nedreaptă. Dar nici salariul nu face inutil salutul. Respectul material și recunoașterea personală nu sunt rivale; lipsa uneia nu poate fi acoperită cinstit cu cealaltă, oricât de cald ar suna mulțumirea.
Data viitoare putem ridica de jos hârtia căzută, fără să presupunem că există cineva plătit să ne urmeze. Recunoștința capătă atunci o formă discretă: refuzul de a îngreuna inutil munca unui om al cărui nume încă nu îl știm.
Leave a Reply