Există ceva fără de care lumea nu ar putea exista: „mulțumesc”. Nu pentru că ar fi politicos, ci pentru că, la un moment dat, oricine are nevoie de ceva fără plată. Și nu ne referim doar la copiii mici.
Ca să câștigi, trebuie mai întâi să fii. Ca să fii, trebuie mai întâi să primești — viața, grija, primul aer — fără plată. Deci la fundul oricărui „eu am făcut” stă un „eu am primit” nemeritat. Gratuitatea este mai veche decât meritul.
„Mulțumesc” este răspunsul adecvat la gratuitate. Nu este politețe, ci recunoașterea că ceea ce am primit nu l-am câștigat. Este cuvântul prin care meritul îngenunchează în fața darului.
O lume care nu mai spune „mulțumesc” nu este doar o lume nepoliticoasă. Este o lume care a uitat că existența ei este un dar — și care, uitând asta, a început să creadă că totul i se cuvine.
Lasă un răspuns