Există un „de ce” care poate fi spus în orice limbă, și un „de ce” care poate fi spus doar într-una singură: limba maternă.
Limba în care te-ai născut ca „eu” este locul în care întrebarea „de ce?” este originală, nu tradusă. Într-o limbă străină, „de ce”-ul este reconstruit, mediat, de mâna a doua. În limba maternă, el vine din locul în care ai devenit pentru prima dată „eu”.
De aceea, „de ce”-ul adevărat — cel care ne definește — este legat de limba maternă. Nu pentru că alte limbi ar fi inferioare, ci pentru că întrebarea cea mai adâncă se pune întotdeauna din locul cel mai vechi al nostru.
Când învățăm o limbă străină, învățăm să traducem răspunsuri. Dar „de ce”-ul originar rămâne acolo unde am învățat prima dată să întrebăm. Iar acolo, în limba maternă, întrebarea este încă vie.
Lasă un răspuns