Vorbești toată ziua — cu alții, cu telefonul, cu oameni care nu aud. Dar există o voce care vorbește doar cu tine, în spatele tuturor cuvintelor spuse cu voce tare.
Acolo spui ce nu îndrăznești în fața nimănui: frica, dorul, judecata, gluma pe care n-o faci. Aceste cuvinte nu ies niciodată, dar nici nu tac. Te construiesc în tăcere.
Ceea ce îți spui singur e poate cel mai adevărat limbaj pe care îl ai. Nu e tradus pentru nimeni, nu e aranjat să placă. Ești tu, în limba ta de dinainte de martori.
Ascultă ce îți spui doar ție. Acolo se află cine ești de fapt, nu în ce spui lumii. Și ai grijă cum vorbești cu tine — e singurul interlocutor care nu te părăsește.
Lasă un răspuns