Găsești în buzunar un bilet pentru un tren pe care nu l-ai mai luat. Întâlnirea a fost amânată, vremea s-a schimbat, cineva a telefonat la timp. Hârtia păstrează o destinație foarte precisă pentru o zi care, până la urmă, s-a desfășurat în altă parte.
E ușor să privești drumul nefăcut ca pe începutul unei vieți mai bune. Acolo, în imaginație, toate întâlnirile sunt decisive și niciun inconvenient nu își cere plata. Viața trăită trebuie să suporte însă detaliile, oboseala și urmările pe care alternativa inventată le poate evita mereu.
Contingența nu înseamnă că orice altă variantă ar fi fost salvatoare. Înseamnă că ceea ce s-a întâmplat nu era singura posibilitate, chiar dacă acum este singura realitate pe care o putem continua. Această diferență poate tempera atât regretul, cât și siguranța că totul trebuia să se petreacă astfel.
Poți arunca biletul fără să închizi judecata asupra trecutului. Drumul acela rămâne nefăcut, iar valoarea lui nu poate fi calculată cinstit. Există alte plecări de pregătit. Pentru ele contează mai mult ce alegi acum decât perfecțiunea unei călătorii care nu a întâlnit niciodată lumea.
Leave a Reply