Poartă-ți rolurile ca pe haine: le îmbraci dimineața, le dai jos seara. Dar uneori uiți că sunt haine și crezi că sunt piele. Când rolul se lipește de tine, începi să-l confunzi cu ființa.
Dezbrăcat de roluri, ce rămâne? Nu meseria, nu statutul, nu lista de lucruri făcute. Rămâne ceva mai simplu: rămâne cel care întreabă. Întrebarea nu poartă uniformă.
Rolurile se schimbă, se pierd, se încheie. Întrebarea rămâne. Ea era acolo înainte de orice rol și va fi acolo după ultimul. Nu te definește ce faci, ci faptul că întrebi de ce faci.
Când te dezbraci de roluri și nu rămâne „nimic”, nu te-ai pierdut. Ai ajuns, în sfârșit, la tine. Golul acela nu e absență — e podeaua.
Lasă un răspuns