Cuvintele care spun fără să spună

Credem că vorbele spun tot. Dar unele lucruri se arată și printre cuvinte: într-o pauză, într-un ton, într-o ezitare, într-un gest care nu a fost pregătit ca explicație.

Limbajul are o parte rostită și o parte contextuală. Rostim ce putem, iar restul se ghicește uneori din situație. Totuși, ceea ce ghicim nu este o transcriere sigură a adevărului celuilalt. O tăcere poate însemna oboseală, teamă, acord, refuz sau simpla lipsă a cuvintelor.

A asculta cu adevărat nu înseamnă să prinzi numai frazele, dar nici să transformi orice pauză într-o propoziție ascunsă. Înseamnă să observi tonul și ezitarea fără să le folosești imediat ca dovadă împotriva omului.

Poți fi atent la tăceri. Dacă sensul contează, întreabă și lasă persoanei dreptul de a-ți corecta interpretarea. Omul spune mult și prin ceea ce nu reușește să spună; tocmai de aceea nu trebuie să îi închidem tăcerea în verdictul nostru.