Din biblioteca De Ce
Ce primim, ce putem refuza și cum răspundem fără a transforma darul în datorie.
Gazda îți arată camera și spune că poți închide ușa oricând. După o zi de drum, propoziția aceasta odihnește aproape cât patul. Nu trebuie să fii disponibil pentru conversație…
Citește eseul : Camera în care poți închide ușaCineva se oferă să ducă sacoșa grea, iar răspunsul îți iese înainte să verifici cât te doare brațul: te descurci. Oferta nu era o judecată, dar ai auzit-o ca…
Citește eseul : Mâinile care pot primiPrimești un pulover și găsești, sub hârtia subțire, eticheta cu prețul. Dintr-odată, bucuria capătă o socoteală. Te întrebi ce vei putea oferi la următoarea aniversare, deși omul din fața…
Citește eseul : Prețul rămas pe cutieLa masă apare un musafir în plus. Gazda aduce un scaun din bucătărie, altfel decât celelalte, și strânge puțin farfuriile. Nimeni nu ține un discurs despre primire. Totuși, în…
Citește eseul : Scaunul adus din bucătărieMulțumim la timp pentru darurile mari. Dar atâtea lucruri s-au terminat înainte să le spunem „mulțumesc” — oameni, dimineți, o vârstă, un drum. Recunoștința târzie nu e mai puțin…
Citește eseul : Recunoștința care vine prea târziuUneori privim în urmă și recunoaștem că un lucru neobținut ne-a lăsat un drum pe care nu l-am fi văzut altfel. Putem ajunge să mulțumim pentru o întâlnire sau…
Citește eseul : Mulțumesc pentru ceea ce nu mi s-a datExistă un „mulțumesc” care e schimb: mulțumesc ca să primesc din nou, sau ca să fiu văzut că mulțumesc. E recunoștința cu mâna întinsă. Dar mai există una cu…
Citește eseul : Recunoștința care nu așteaptă întoarcereMulțumim cuiva anume: unui om, unui prieten, unui părinte. Dar există o recunoștință mai largă, care nu are destinatar — mulțumirea pentru faptul că există lucruri, pentru că a…
Citește eseul : Recunoștința fără destinatarCele mai mari daruri sunt adesea invizibile. Le avem de atâta vreme încât am încetat să le mai vedem: sănătatea când e prezentă, liniștea când e acolo, oamenii care…
Citește eseul : Darul pe care nu-l veziExistă ceva fără de care lumea nu ar putea exista: „mulțumesc”. Nu pentru că ar fi politicos, ci pentru că, la un moment dat, oricine are nevoie de ceva…
Citește eseul : De ce are nevoie lumea de „mulțumesc”În limba română, „mulțumesc” conține deja „eu” — este forma la persoana întâi. Adăugând „eu”, nu spunem doar „mulțumesc”, ci „eu mulțumesc”: punem accentul pe subiect. Adică nu suntem…
Citește eseul : „Eu mulțumesc” cuprinde totulMeritul explică unele diferențe dintre rezultate: efortul depus, priceperea dobândită, o responsabilitate dusă bine. Dar nu poate explica toate condițiile în care cineva a ajuns să poată munci. Nu…
Citește eseul : Gratuitatea este mai veche decât meritul